Pentru ca, nu-i asa?, speranta moare ultima!
Fara fonduri.
Drept urmare, a trebuit sa fiu creativa la ce pot manca maine la redactie. Ceea ce aveam disponibil prin casa s-a potrivit in a construi o salata (pentru ca salatele merg pe principiul simplu de “se taie totul, si apoi se amesteca la un loc”). Si mi-am dat seama ca este o reteta pe care o voi pretui. Si mai mult ca sigur o sa ajung in situatii similare, si imi va prinde bine o idee ca asta.
Am primit deci niste cartofi, care iata! mi-au prins tare bine. I-am fiert pe acestia, alaturi de un ou (mi-as fi dorit mai multe), ultimul ou pe care il am, unicul.
Am gasit un borcan de ciuperci, ne-am bucurat amandoi in momentul revederii, dar a trebuit sa il ravasesc. Ciupercile le-am calit astfel, la foc mic, sa nu-mi sara in cap. De obicei ne confruntam, eu cu ciupercile, si sar pe peste tot pe aragaz, si cateodata chiar pe podea (banuiesc ca depinde de atitudinea mea dificila). Azi insa, noroc si veselie. Eram cu totii mult prea obositi pentru dispute.
As fi vrut rosii, eram sigura ca mi-a mai ramas macar una. Nici vorba. In schimb, ardei. Buni si ardeii.
Mai departe, as fi vrut branza, dar, la fel, nici vorba de branza. In schimb masline. Si negre si verzi! Ba unde mai pui ca alea verzi au morcov inauntru! Opulence, i has it!
pata aceea neclara din dreapta este pisic care venise sa investigheze. asa arata el la timp lung de expunere.
M-am abtinut teribil sa nu pun marar. Mie imi place mararul, pun in tot ce mananc aproape, deci mi-e tare greu sa nu ii simt gustul. Dar azi am pus busuioc, pentru ca m-am gandit ca e timpul pentru un pic de altceva.
In acelasi ton, am pus un strop de zeama de lamaie, pentru ca oamenii priceputi de la televizor fac gestul ala nonsalant, de profesionist, care te face sa-ti zici in gand “ei, vezi? te-ai gandi tu oare singur ca aici ar merge un pic de lamaie?”. Ei bine iata, le-am luat-o inainte. Nu stiu daca merge, but imma gonna love it. By force, if necessary!
As fi vrut ulei de masline, dar acum nu era momentul pentru astfel de ganduri. Un dressing de iaurt va trebui sa fie suficient. Ba chiar sa fie alegerea potrivita!
Si eram gata! Or so i thought. Cand mi-am adus aminte de o cutie de porumb. Chiar la mine in casa!
Va trebui sa se impace cu restul pentru ca deja m-am hotarat sa adaug porumbul. Si toate se distreaza acum in cutia mea de inghetata. (Inghetataaa!!!)
Et Voilà!
Nu gust acum, ca nu mai pot de somn, dar o sa verific maine sa vad ce a iesit. In caz de esec, imi iau doua mere cu mine! Foarte amuzanta experienta. Aproape ca pot inlatura complet rezultatul muncii mele. Dar astfel de cazuri sunt rare, si ele trebuie inregistrate pentru a-si dovedi existenta. Si deci, iata-ne aici!
