In 29 octombrie, Mad Scientist Drummer a cantat in Boiler Club. In deschidere au cantat baietii de la Origin Project.
Inainte de spectacol, they were at the chilling lounge. Chilling.
Time to get to work though…
Show-ul a inceput prin a nu incepe, intrucat lipsea vocalul Matli (Dance Trauma).
Care baiat dragut ce este, a ramas la garderoba, caci nu era nimeni responsabil acolo, sa se ocupe de gecile oamenilor, si nu l-a lasat inima sa-i abandoneze decat cand l-au sunat baietii de pe scena pe telefon, sa raporteze la datorie.
Ceea ce a facut eventually, dar probabil dupa ce si-a terminat berea, sau asa… Dar simpatic, publicul nu s-a consternat de intarziere. Scena era plina de instrumente, djembe, berimbao, chitari, fluiere, butoanele lui Adi, si o talanga!
Pe principiul suprizei, baietii au cantat “prima piesa” de cateva ori, incheind tot cu o “prima piesa”. Versurile …”versurile”, ne-au trimis departe de oras, acolo unde se termina blocurile, in padure, in salbaticie. Imaginile (the visuals) ce au fost proiectate pe trupa n-au facut decat sa ii orbeasca si sa ne confuzeze pe noi ce ii priveam. In disonanta completa, incat ai fi putut jura ca e intentionat. Eu am apreciat oportunitatile de fotografiere, stiind ca ori iese ceva worthwile, ori e intuneric complet, si nu se distinge nici suflet de om. Surpizele placute au aparut din cauza ca butonul meu declansator nu s-a lasat mai prejos, a refuzat sa se predea, si a fugarit lumina pana a prins-o. Au iesit niste imagini psihedelice, in pofida a ceea ce s-a intamplat defapt acolo. Serviti asadar aceste “minciuni frumoase”.


yep. imma gonna upload them all just because of the pretty colors. deal with it.
Ritmul a sustinut transhumanta, si a provocat cateva domnite sa se porneasca in dans tribal. -myself included, si minunata, nelipsita Roxana-
La un moment dat, s-a infiripat un ritm de blues, “pentru indragostiti” a la Led Zeppelin. Went great with the hair!
A urmat Mad Scientist Drummer. Main event.

Artistul, Sebastian Arnold, a adus din Berlin percutie impresionanta, si un sound electro.
A fost un one-man-show demn de invidiat, executat cu mult profesionalism, si cu placere vadita. Buna lui dispozitie s-a intalnit la mijloc cu buna dispozitie a publicului rezultand in zambete din toate directiile.
Langa scena s-au adunat fanii si prietenii sai care au venit cu el din Germania, banuiesc (can you spot the germans?), si au facut show, distrandu-se si dansand.
Omul a cantat impecabil, ne-a provocat sa aplaudam sa tinem un ritm, and, by george, we stuck to it. Eu am intrerupt sustinerea fonetica, acolo…. doua trei fractiuni de nanoclipite, cat sa fotografiez publicul dornic sa clapaie. Gata, doritor si capabil.
A fost misto, si ma mir ca a fost intrare libera.
There’s something about drums…
Si pe drumul de intoarcere, couldn’t help it:


















Hi Laura, I found your article on the web and just wrote a blog entry about the concert in Cluj myself. I used one of your photos and linked to your blog, please let me know if that is fine with you: http://blog.sebastian-arnold.net/2011/12/concert-in-cluj/
Thanks for your article, I really enjoyed it! Cheers from Germany, Sebastian